vineri, 1 iulie 2016

Impresii la finele unui program de masterat la USM privite prin prisma dragostei

Este de la sine înţeles faptul că, abordînd la nivel general tema „program de masterat”, automat se invocă şi tema „formare profesională”, finalizînd cu „formare personală” a fiinţei umane.
Formarea personală o putem considera ca fiind o componentă vitală a spectrului de activitate desfăşurat de fiecare persoană în parte, deoarece, fiind efectuată în mod adecvat, îi permite specialistului respectiv să fie „permanent în formă” şi astfel să fie solicitat pe piaţa muncii, deci să fie încadrat activ în viaţa societăţii. Astfel formarea personală esteo necesitate permanentă.

Impresiile la finele programului de masterat la USM în specializarea „Consiliere Educaţională şi Spirituală” (anii de studiu 2014-2016) la nivel general se formulează după cum urmează:
1. Programele de masterat reprezintă o posibilitate majoră de formare profesională şi personală, ba chiar şi o posibilitate de reorientare profesională. Spre exemplu, însuşind în cadrul programului de masterat modulul psihopedagogic, specialistul respectiv, avînd o bogată practică de lucru, poate să se încadreze în activitatea pedagogică.
2. Un factor important atractiv pentru programele de masterat de la USM este constituit de prezenţa în acestea a unor discipline moral spirituale creştin-ortodoxe, precum şi de absenţa limitei de vîrstă pentru încadrare în aceste programe.
3. Toate disciplinele din programul de masterat în specializarea menţionată poartă un caracter interdisciplinar pronunţat, programul fiind optim balansat, asigurînd formarea cadrelor didactice pentru predarea disciplinelor de religie şi educaţie moral-spirituală, precum şi formarea cadrelor pentru consilierea psihopedagogică bazată pe învăţătura creştin-ortodoxă.
4. Aici, la USM, în Republica Moldova avem profesori excelent pregătiţi, astfel de programe corespund nivelului internaţional şi în cazul respectiv nu e absolut necesar să fie căutate în altă parte astfel de programe, iar suporturile de curs ale profesorilor reprezintă de fapt nişte cercetări ştiinţifice elaborate inclusiv în baza situaţiilor reale de viaţă trăite de ei înşişi.
Absolvenţii acestui program de masterat se pot încadra în activitatea pedagogică ca profesori pentru predarea disciplinelor de religie, educaţie moral-spirituală, precum şi ca specialişti în consilierea psihopedagogică.
O latură comună a direcţiilor de activitate menţionate mai sus constă în faptul că specialiştii în cauză sunt chemaţi să contribuie la formarea calităţilor necesare asigurării unei comunicări eficiente între elevi şi între consiliaţi cu semenii săi, ceea ce înseamnă de fapt cultivarea dragostei în societate.
În mod obişnuit dragostea este interceptată ca un mod benefic de comportament dintre diferite persoane, care se manifestă şi se realizează în funcţie de specificul raporturilor şi relaţiilor dintre persoanele respective.
Spre exemplu, unele sunt relaţiile de dragoste între persoanele de sex opus (soţ şi soţie), altele sunt relaţiile dintre părinţi şi copii, dintre prieteni, colegi etc. Însă, înţelese în sens obişnuit, aceste relaţii au la bază nişte interese, şi dacă interesele sunt afectate, încălcate, aceste relaţii se distrug şi astfel în acest sistem dragostea nu este durabilă.
Acest tip de dragoste are la baza sa dreptatea omenească bazată pe onorarea şi reciprocitatea intereselor personale – „eu ţie, tu mie” şi ca esenţă reprezintă mîndrie şi egoism.
Dacă interesele nu sunt onorate, atunci între oameni aparte apar neînţelegeri, conflicte, se distabilizează situaţia în societate, aceasta se divizează pe grupuri cu diferite interese, iar între ţări apar conflicte şi războaie.
Dacă analizăm istoria civilizaţiei umane, observăm că din adînci vremuri şi pînă în prezent aceasta este împestriţată cu conflicte şi războaie – un exemplu grăitor fiind chiar cel de al Doilea Război Mondial cu milioane de jertfe umane.
Dragostea promovată, cultivată de învăţătura creştină este o altă dragoste. Cum este ea?
Vorbind despre dragoste Apostolul Pavel ne focusează asupra veşniciei, spunînd că dragostea nu va pieri niciodată, căci ea este îndelung răbdătoare, plină de bunătate: nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umflă de mîndrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul (1 Corinteni 13: 4-8).
Analizînd aceste caracteristici ale dragostei creştine, înţelegem că aici nu pot avea loc conflicte, căci nu se urmăreşte folosul său, ci al altora, creştinul este gata să sufere pentru aproapele său şi totul se face pentu a asigura continuitatea relaţiilor dintre semeni, se poate spune că la nivel general aici se urmăreşte scopul asigurării continuităţii vieţii omului.
Este evident că în scopul asigurării continuităţii vieţii este necesar ca dragostea creştină să fie transmisă din generaţie în generaţie şi ca la acest tip de dragoste să adere toţi oamenii. Această aderare este de fapt aderare la credinţa creştină şi ea se face exclusiv benevol şi din dorinţă şi voinţă proprie ce sunt trecute prin vizorul responsabilităţii personale a fiecărui om în parte pentru viitorul său, deci şi pentru determinarea scopului şi sensului vieţii sale.
După cum vedem, cultivarea dragostei creştine, care este nemijlocit legată de sensul şi scopul omului în viată, poartă un caracter global.
De aceea, constatăm că acest proces de transmitere a dragostei creştine de la o generaţie la altă generaţie ar putea fi mai eficient de realizat prin sistemul educaţional şi consilierea educaţional- spiri-tuală creştină, fapt la care sunt chemaţi şi absolvenţii programului de masterat „Consiliere Educaţională şi Spirituală”.
Tudor ȘANDROVSCHI
***
Masteranzii de la programele cu caracter creştin din cadrul USM au susţinut tezele. La programul Studii filologice şi spiritualitate creştină –11 persoane, Istoria şi cultura religiilor – 13 persoane şi Consiliere educaţională şi spiri-tuală – 16 persoane.
Acum patru ani au fost iniţiate aceste programe, pe care le-am deschis consecutiv la câteva facultăţi: Litere, Psihologie şi Știinţe ale Educaţiei, precum şi de Istorie şi Filosofie.
Până în prezent circa 90 de masteranzi ai acestor programe au elaborat şi susţinut public tezele. Analizând lista absolvenţilor constatăm că 28 din ei sunt slujitori, 9 – preotese, 35 au absolvit Academia Teologică din Chişinău şi 20 au venit din alte domenii: drept, economie, psihologie etc.
Necesitatea acetor masterate vine în urma numeroaselor solicitări, mulţi tineri fiind pasionaţi de teologie şi, totodată, vrând să îmbine studiul cu filologia, istoria sau pedagogia. Teologii sunt cei mai mulţi înscrişi la masterate, aceştia regăsindu-se şi în alte domenii de activitate. O bună parte din absolvenţi sunt pedagogi, unii predau diverse discipline, în special istoria şi româna, dar şi disciplina opţională Religie.
Cei interesaţi de a-şi continua studiile şi aprofunda cunoştinţele la programele menţionate, se pot adresa la nr. de telefon – 079481585 – pr. Octavian Moşin, pentru a primi informaţie suplimentară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu